Îmbunătățirea calității apei

Captarea apei

Apa care va fi folosită pentru consum este de origine subterană sau de suprafaţă. Este pompată prin foraje (până la 100 m adâncime) sau prelevată la suprafaţă. Apa este mai întâi filtrată printr-un simplu grătar pentru a opri deşeurile mari (frunze, insecte, particule mai mari de un milimetru). După aceea, trece prin grătare mai fine care reţin deşeuri mai mici.

Coagularea, flocularea şi decantarea apei

Particulele foarte fine, aflate în suspensie în apă, se adună sub formă de flocoane, sub acţiunea unui coagulant. Aceste flocoane, mai grele decât aerul, se depun pe fundul bazinului şi 90% din materiile aflate în suspensie sunt astfel eliminate.
Filtrarea apei
Apa traversează un filtru de nisip cu ajutorul căruia se elimină materiile încă vizibile şi nedecantate.

Clorinarea apei

Se adaugă clor la ieşirea din uzina de tratare şi în diferite puncte ale reţelei de distribuţie pentru a distruge bacteriile şi a evita dezvoltarea acestora, menţinând calitatea apei pe tot parcursul ei prin reţea.

Stocarea şi distribuţia apei

Odată ce a devenit potabilă, apa este transportată prin conducte sau apeducte, către rezervoare. Acestea sunt concepute special pentru transportul în condiţii de maximă siguranţă a apei potabile. Stocarea apei potabile se efectuează în rezervoare închise (bazine subterane sau construcţii supraterane). Apa potabilă este adusă până la consumator printr-o reţea de conducte subterane şi monitorizată cu stricteţe.

O apă de calitate este incoloră, inodoră şi fără gust. Dacă apa are miros se datorează prezenţei hidrogenului sulfurat în 99 % din cazuri. Dacă lichidul atât de necesar vieţii are gust, acesta este un prim indiciu ce arată o concentraţie ridicată de săruri dizolvate iar dacă apa pentru consum este tulbure înseamnă că trebuie verificat gradul de turbiditate a apei. Lipsa de transparenţă a apei este provocată de particule foarte fine aflate în suspensie ce nu pot fi individualizate cu ochiul liber.

Potabilizarea apei este un proces complex ce implică mai multe faze de lucru şi începe încă din spatele barajului deversor, unde, prin micşorarea vitezei de curgere a apei începe deja procesul de depunere a suspensiilor grosiere.

La Staţia de Tratare a Apei din Bistriţa primele date parametrice ale apei brute sunt măsurate chiar la priza de captare, unde, cu un analizor, sunt monitorizate permanent turbiditatea apei,temperatura, PH-ul, conţinutul de oxigen al apei şi conductivitatea. Procesul de potabilizare a apei continuă. Din priza de captare, prin intermediul unui stăvilar, apa brută este preluată de canalul de aducţiune, care, pe lângă rolul de transport îndeplineşte în schema de tratare şi rolul de predecantor.

Prin acţiunea unor conducte de aspiraţie apa ajunge în decantoarele suspensionale unde începe procesul de coagulare. Eliminarea din apă a suspensiilor coloidale se realizează cu ajutorul agenţilor de coagulare, sulfatul de aluminiu şi policlorura de aluminiu fiind folosite în acest scop. Şi varul este folosit în procesul de potabilizare a apei. Atunci când sunt necesare doze mari de coagulant, în funcţie de turbiditatea apei, varul este introdus în apă sub forma unui lapte de var pentru neutralizare, dozele fiind stabilite în funcţie de determinările din laborator.

Prin decantare nu se poate obţine o limpezire a apei până la gradul necesar unei ape potabile. Filtrarea este următoarea fază de lucru a procesului de potabilizare, apa ajunsă în filtre trece printr-un proces complex în care este preponderent fenomenul de adsorbţie, particulele în suspensie fixându-se pe suprafaţa granulelor de nisip.

Ultima fază a potabilizării apei este dezinfectarea. Pentru asigurarea calităţii bacteriologice apa trebuie supusă procesului de dezinfectare, acest lucru realizându-se cu ajutorul clorului gazos ce dezinfectează apa prin oxidarea substanţelor organice. Doza de clor se stabileşte în funcţie de parametri calitativi ai apei filtrate, cantitatea administrată fiind capabilă să asigure o dezinfectare corespunzătoare şi să menţină în reţea o cantitate de clor remanent. Aceasta este ultima etapă din procesul de potabilizare a apei. Atât parametri apei brute cât şi apa din celelalte faze sunt monitorizate chimic şi bacteriologic.

Din grija pentru natură dar, în egală măsură şi pentru a da posibilitatea unor alte comunităţi să capteze şi să trateze apă pentru consum, o staţie de epurare este absolut necesară. Apele uzate sunt rezultatul unor activităţi zilnice menajere şi industriale iar epurararea acestora reprezintă o garanţie a tot ceea ce înseamnă un mediu curat .

La Staţia de Epurare din Bistriţa apa uzată brută pătrunde mai întâi prin intermediul unei camere deversoare apoi debitul de apă ce urmează a fi epurat ajunge gravitaţional la grătarele rare şi dese unde sunt reţinute reziduurile grosiere. După ce a parcurs această fază de lucru apa uzată trece printr-un deznisipator cuplat cu separatorul de grăsimi format din trei linii, fiecare canal fiind prevăzut cu un pod raclor mobil, pompe de înlăturare a nisipului şi unele dispozitive de înlăturare a grăsimilor. Atât nisipul cât şi grăsimile sunt astfel eliminate colectându-se în containere şi bazine de unde sunt îndepărtate.

Apa curge apoi gravitaţional spre două decantoare radiale primare unde se decantează nămolul ce este eliminat de către o pompă controlată de un temporizator de şase ori pe zi. Şi spuma se colectează la suprafaţa decantoarelor, aceasta fiind evacuată periodic la un bazin de colectare a grăsimilor. Apa uzată decantată primar trece apoi peste deversorul circular şi ajunge tot gravitaţional la bazinele cu nămol activat formate din patru compartimente unde are loc procesul de aerare cu ajutorul unor suflante. Apa uzată în amestec cu nămolul activat curge de la bazinele de aerare fiind distribuită în mod egal la două decantoare secundare. În funcţie de necesităţi, nămolul depus în decantoarele secundare poate fi recirculat (ca nămol activat) sau poate fi eliminat (ca nămol în exces). Nămolul activat de recirculare este pompat către admisia bazinelor cu nămol activat, iar nămolul în exces este extras la anumite intervale pentru a fi tratat în cadrul liniei de nămol.

După parcurgerea acestui flux tehnologic apa rezultată îndeplineşte condiţiile de calitate pentru a putea fi evacuată într-un râu. În fiecare fază de lucru apa este supusă unor analize permanente de laborator, determinările finale fiind acelea a unei ape epurate.

Nămolul primar cât şi cel în exces ajung în două bazine de omogenizare înainte de a fi îngroşat iar după ce a devenit omogen curge gravitaţional spre două îngroşătoare centrifugale spre a ajunge la 6% substanţă uscată înainte de fermentare. După ce este îngroşat nămolul e pompat într-un metantanc unde are loc procesul de fermentare anaerobă mezofilă. Odată fermentat, nămolul e extras din metantanc, apoi e deshidratat de către două centrifuge până la un conţinut de circa 25% substanţă uscată.